Oare eu ce sunt?



Ce suntem noi oamenii, ca si fiinte, ca si prezente in…(nu stiu cum sa-i spun) aceasta lume, in acest univers?

Eu am zis despre mine ca sunt suma celor vazute de ceilalti la mine? Insa doar atat sa fiu? Dar totusi eu cum sunt pentru mine in propia-mi constiinta? M-am confundat cu acela ce-l stiu si ceilalti sau am pastrat o parte din mine, doar pentru mine?

Sa fim noi totusi, decat un manunchi de informatii (amintiri, fapte, intamplari, emotii si sentimente) continute intr-un recipient si nimic mai mult?

Daca ar fi asa, e de inteles de ce nu ajungi sa-ti cunosti aproapele nici dupa o viata petrecuta langa el. Cum sa-l cunosti cand el se afla in toti ceilalti cu care a interactionat si unde sa mai pui la socoteala ca e si in cei cu care nu a interactionat in mod direct, dar care printr-un concurs de imprejurari il stiu in si din anumite ipostaze. Cum ai puta sa sti toate aceste detalii despre el? Ar trebui sa faci un studiu de caz printre toti cei ce l-au cunoscut si ar mai trebui ca ei sa fie dispusi sa-ti furnizeze informatiile, despre el, cu o acuratete demna de invidiat si nici atunci nu ar fi destul: caci cine-i stie pe toti cu care a interactionat in mod direct sau indirect acel individ (unii ar zice ca serviciile secrete, insa sa lasam gluma deoparte). Pe deasupra ca problema sa fie si mai dificila, mai exista si propriile lui trairi, pe multe dintre ele nestiindule nimeni (poate nici el cu exactitate).

Dincolo de definitia ce o voi da ce anume suntem? Definitia suna ceva de genu: fiinte bipede, fara blana, cu unghi, ce au constiinta de sine si sunt caracterizate prin faptele, vorbele, trairile si evenimentele petrecute, fiecare avand o personalitate proprie dar ce poate fi incadrata intro anumita clasificare (deci nu suntem asa de diferiti din moment ce facem parte din grupe de caracteristici), purtatori de un anumit sex, cu placeri si apucaturi dobandite in functie de epoca in care ne-am petrecut pasagera existenta.

Revin si spun: ne putem raporta decat la trecut, mai precis la ce a fost si cunoastem din propia existenta. E un handicap foarte limitativ.

Sa te identifici cu urmele pasilor ce i-ai lasat, hm…sa poti sa distingi daca sunt ai tai sau nu,hm…

Calatorie placuta in continuare…BILETUL LA CONTROL, VA ROG…

P.s: nu uita cheia reusitei: dorinta, credinta si rabdare si mai adaug: simt, scriu si ma exprim

10 Răspunsuri to “Oare eu ce sunt?”

  1. elena marin-alexe Says:

    Eu , ce sunt?Din punctul meu de vedere pot fi ceva, cineva, sau NIMIC. Dar din punctul de vedere al Creatorului meu[ punct care este imensitate] eu sunt suma calitatilor si talentelor pe care El Le-a asezat in mine.Daca El nu ar mai locui in inima mea, as ramane poate, ceva, cineva[anonim] sau chiar NIMIC.Imi place legenda Lupului Alb. si te mai astept laplimbare.

  2. Burebista Says:

    Am sa mai vin…Asa e, suntem suma tuturor celor ce le avem, celor ce le posedam, celor cu care am fost inzestrati de catre Creator. Insa am pertinenta sa spun ca El ne-a creeat ca sa evoluam si prin fortele propii, deci in concluzie: tu cine esti, eu cine sunt, ei cine sunt…

  3. elena marin-alexe Says:

    Depinde….cred ca suntem de fapt, cine dorim sa fim, dar cu ceva stradanie.

  4. Daquinus Says:

    Nu am sa comentez dar am sa adresez o mica intrebare: Oare noi chiar suntem?Cu stima si respect, Cosmin.

  5. Burebista Says:

    Cosmine intrebarea asta mi-o pun de cand am inceput sa cuget, in concluzie: ori nu ar trebui sa cugetam ori chiar exista dubii ca am putea fi🙂

  6. elena marin-alexe Says:

    Auzi tu …mai esti? Si daca esti, unde..?Te astept!Fii binecuvantat!

  7. elena marin-alexe Says:

    Auzi tu …mai esti? Si daca esti, unde..?Te astept!Fii binecuvantat!

  8. Burebista Says:

    da elena mai exist insa nu am mai avut tragere de inima pentru scris insa iti multumesc pe aceasta cale ca mi-ai amintit sa mai impartasesc cate ceva din gandurile mele si in eter si pentru ca prin cererea ta mi-ai confirmat caci totusi am scris cate ceva

  9. Julia Says:

    Suntem ce cunoastem si ce cunosc si altii pe care noi inca nu am apucat sa le vedem in noi, ele, dorintele, talentele si "defectele" noastre asteapta sa fie vazute de insasi Casa proprie, de noi cei ascunsichiar si d enoi..si te mai intrebi cum 'or reusi altii sa ne vada daca nici macar noi nu ne vedem prea bine, ai curaj? ia vezi..ce se vede?

  10. Burebista Says:

    🙂 pertinenta invitatie mi-ai facut🙂 multumesc pentru comentariu de multe ori uit sa fiu atentla ce las sa tranpire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: