Atomul haosului si nucleul fatalitatii

Imi cer scuze daca de acu’ in colo voi fi mai dur in exprimare, insa acum ceva timp am hotarat sa fac o cura de realitate si sa o infrunt, inteleg si accept asa cum e. Iar cand mi se pune pata si iau o hotarare nimic nu ma mai bruiaza. La fel cum, acum ceva vreme, aparent deodata, i-am zis cuiva, care de altfel imi era o persoana simpatica, „m-am saturat sa astept” iar de atunci sau odata cu acea vorba si hotarare tot farmecul a disparut totul devenind uitare.

Omul, viata, lumea asta sunt atat de misterioase, imprevizibile si tenebroase. E plin de contradictii in jurul nostru si totul e, intro oarecare marja, sub un mister dens. E ciudat de intrigant cum o clipa nefericita sterge toata frumusetea unei vieti, e frustrant de-a dreptul cum raul cantareste, mai tot timpul, mai mult in balanta. Sa luam un exemplu aiurea:

– O cursa de automobilism pe circuit asfaltat, sunt 77 de ture, pilotul din frunte conduce inca de la start si are un parcurs irerosabil, pentru ca in turul 73 sa aiba un accident destul de grav. Te intrebi pe buna dreptate: cum e posibil asa ceva? A parcurs circuitul acela de mii de ori, il stie pe derost, il are in minte, il poate face cu ochii inchisi si totusi a facut accidentul, din turul 73, ce avea sa-i curme viata.

Ce a ratat, ce anume nu a observat sau ce a determinat acel nefericit si stupid sfarsit al unei povesti (caci asta suntem) atat de apreciate?

Totul are o trasa ideala, cursele, viata, banii, femeile, modul de relationare cu semenii etc absolut tot trebuie facut intrun oarecare fel si daca te abati riscul de a o imbulina e enorm. La naiba cu totul, ma car pe alte cai….

P.s: nu uita cheia reusitei: dorinta, credinta si rabdare si mai adaug: simt, scriu si ma exprim

2 Răspunsuri to “Atomul haosului si nucleul fatalitatii”

  1. Daquinus Says:

    E atat de usor sa faci un pas gresit, paradoxal viata e intotdeauna pe muchie de cutit, nici nu realizam de multe ori cat de aproape suntem de marginea abisului. Reusim de „73” de ori si nu ne minunam, gresim o singura data si ne intrebam cum e posibil.Cred ca ar trebui sa apreciem mai mult faptul ca reusim de „73” decat sa ne mire ca nu am reusit o data. Cu respect, Cosmin.P.S. Nu o lua pe alte cai. Nici alea nu sunt mai bune.

  2. Burebista Says:

    Ai perfecta dreptate. E sincer ma mir cum reusesc si cum am reusit pana acum in tot ceea ce am realizat sau cum de am reusit pana acum sa realizez asa de putinCum spuneam mai devreme…CINE POATE SA INTELEAGA LUMINA SAU INTUNERICUL? nu poti sti unde duce un drum decat daca pasesti pe el…daca duce la o infundatura, ai gasit inca o madalitate de a nu ajunge nicaieri, insa ai nevoie de o incercare reusita pentru a ajunge unde trebuie.asa ca eu zic SA INCERCAMPlecaciuni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: