Singuratate

E dorul sfantului negru cu ochii de arama,
A celui ce-n ploaie si-n intuneric adoarme,
Pe marmura castelului lucioasa si rece,
In turnul de sus ce zgarie cerul si luna.

Popasuri el face pe holul cel lung si pustiu,
Spera si asteapta sa vina cealalta clipa.
E singur si nici macar clipele nu mai vin,
E parasit de toate, e parasit si de timp.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: