Punctul si cercul



Cu destul de mult timp in urma, pe vremea cand inca eram la liceu, in timpul unei ore de religie (caci noi inca faceam) profesorul ne-a facut o schema despre divinitate si locul in care ne aflam fata de ea. Discutia era mai ampla, vorbeam si de ceruri si cate sunt ele (stagii de apropiere) si despre multe simboluri etc. In fine, schema aceea mi-a ramas intiparita in minte si de fiecare data cand am ocazia o aduc in discutie: e vorba despre un punct si un cerc. Punctul reprezinta divinitatea iar cercul raza pe care suntem noi. Ideea e ca ajungem un tot cu divinitatea in momentul cand atingem punctul unde am cazut si sau de unde ne-am inceput ratacirea. Problema e ca majoritatea dintre noi trecem cu atata nonsalanta pe langa acel „loc” si viata ni se pare atat de nedreapta…

Cand cheia va intra in lacasul potrivit usa se va deschide…

E rece, totul e pustiu,
E o bezna infinita si densa
Vantul a incetat sa mai bata
Si e o liniste inmormantala.

Luna, calauza misterului
Si a fortelor malefice
Te face sa tremuri, sa plangi,
Sa cazi in farmecul ei.

Un lup singuratic, urla-n pustiu.
Glasu-io chemare a mortii
O bufnita canta te baga-n sperieti
Si-ti vine sa urli, sa fugi.

Noaptea si-a asternut mantia-i neagra,
Peste mintea si sufletul meu.
Atunci nelinistea si misterul se-ncheaga
Si iese tot ce-i mai groaznic si rau.

P.s: nu uita cheia reusitei: dorinta, credinta si rabdare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: