Teoria cauza-efect si nesiguranta necunoasterii



„Din cauza ca nu s-a batut cuiul, in potcoava, nu s-a arat pamantul,
Din cauza ca nu s-a arat, nu s-a facut insamantarea,
Din cauza ca nu s-a facut insamantarea, nu a iesit recolta,
Din cauza ca nu a iesit recolta, nu s-a trimis mesajul,
Din cauza ca nu s-a trimis mesajul, s-a pierdut razboiul”

(proverb chinezesc)

Oare existenta noastra se deruleaza conform teoriei cauza-efect, sau exista un destin, ce precede totul si indiferent ce am face sau ce nu facem viata isi urmeaza cursul ei?

Tot in filosofia asiatica se zice ca : „nimic nu ramane pe loc (sau la fel), totul se misca (sau se schimba)”. Asta iti cam lasa impresia ca nu ai un rol foarte mare asupra existentei.

De multe ori am auzit replica: „daca nu faceai aia, altfel se intampla…” dar in alte multe cazuri m-am zbatut enorm de mult sa rezolv sau sa influentez o situatie si nu am reusit decant cand am incetat sa mai incerc…parca rezolvarea venise de la sine.

Se vorbeste, destul de mult, in jurul meu despre responsabilitate. E, oare, ea legata sau are vreo conexiune cu teoria despre care vorbim acum? Daca da atunci intradevar ar trebui sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale; daca nu are legatura atunci vorba aia din popor „asa a fost sa fie!?”.

E aceasta teorie (cauza-efect) o gaselnita strict pamanteana sau are un lian cu Adevarul, Cunoasterea si Lumina Absoluta?

In mod evident sunt foarte multe exemple de situatii cauza-efect insa nu neaparat de ele incerc eu sa scriu…ci, E oare trecutul, cauza efectului prezentului (ce e asa de efemer) si prezentul, e cauza efectului viitorului?

Sedea odata pe tronul nesigurantei
Un print frumos al deznadejdii,
Alaturi de mireasa sa, suferinta,
Domniind peste tara haosului.

Fii sai , maleficul si uratul
Zburdau pe holurile funebrului castel.
Incercau sa prinda himerele trecutului,
Cu amaraciunile uitate in prezent

Viitorul invaluit in minciuna
Era pierit si fara de nadejde.
Era lasat in camara uitarii,
Murea incet cu fiecare clipa trecatoare.

P.s: nu uita cheia reusitei: credinta, dorinta si rabdare.

Un răspuns to “Teoria cauza-efect si nesiguranta necunoasterii”

  1. Daquinus Says:

    Axa timpului este continuă, dar oamenii o percep împărţită, cuantificată în trecut şi viitor, în accepţiunea obişnuită, prezentul este relativ, deoarece clipa prezentă devine trecut în momentul următor; la rândul lui, acesta devine noul prezent, deşi cu o clipă înainte fusese viitor. Fiind continuu, timpul este ca o „bandă de timp” desfăşurată. Oamenii trăiesc chiar în această bandă şi de aceea ei se identifică cu aspectele ei parţiale; nu mai au percepţia de ansamblu a benzii temporale, care este continuă, ci sesizează fenomenul temporal în mod fragmentat, în trecut şi viitor, deoarece conştiinţa lor este şi ea limitată doar la un fragment sau altul de cunoaştere. Să presupunem acum că această conştiinţă se expansionează, creste ca o sferă uriaşă şi cuprinde în câmpul ei de percepţie şi cunoaştere aproape întregul univers. Aceasta este de ajuns pentru a depăşi bariera timpului, pe care atunci îl vei percepe ca un tot unitar şi veşnic prezent. Trecutul şi viitorul îşi pierd sensul lor relativ. Atunci, cel care experimentează acest nivel de conştiinţă devine un fel de observator detaşat, care are la dispoziţie un câmp foarte larg de „vizionare”.Îţi doresc o „vizionare” plăcută.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: